• redactie@radioviatanoua.ro

Author Archive

Spuneți nu idolatriei!

Idolatria din jurul mormântului lui Arsenie Boca

M-am înfiorat ascultând cum un călugăr povestea despre a treia dezgropare a lui Arsenie Boca în vederea punerii osemintelor lui într-un nou sicriu și mai sus decât fusese îngropat, deoarece apa se infiltrase în mormântul său. Acest călugăr povestea cum a sărutat fiecare os scos din groapă și apoi craniul lui Arsenie Boca, “sfântul cap”, cum îl numea el.

Nebunia cea mare a fost când în cele din urmă a luat din apa de pe fundul gropii care era amestecată cu rămășitele lui Arsenie și a băut din ea împreună cu toți cei ce au participat la acest eveniment.

Dragilor, aceasta este o înșelătorie a Satanei, când Ștefan, primul martir, a fost bătut cu pietre el a avut o viziune în care L-a văzut doar pe Hristos stând la dreapta Tatălui și mijlocind pentru oameni.

Sfântul Pavel i-a spus ucenicului Timotei înainte de moarte că misiunea lui s-a închieat (2 Timotei 4:7), i-a spus că de acum îl așteaptă cununa și i-a urat “ca Hristos să fie cu duhul lui” și nu i-a spus să vină la mormântul lui pentru a-l ajuta de acolo cum le-a spus Arsenie Boca enoriașilor, aceasta fiind idolatrie și fiind, evident, nebiblică. Tot Pavel i-a spus clar că există un singur mijlocitor între Dumnezeu și oameni, omul Isus Hristos (1 Timotei 2:5).

Dacă Dumnezeu ar fi vrut să mă închin unor oase ne-ar fi lăsat oasele Fiului Său, acestea ar fi fost cele mai sfinte, dar iată că nu ni le-a lăsat pentru că El a fost răpit la Cer cu tot cu trup cum vom fi și noi de altfel. Singurul loc de pelerinaj este inima noastră unde ne putem pleca pentru a-L invita pe Hristos în ea. Pavel spune că Hristos în noi este speranța gloriei.

Românul, în schimb, face ture la mormântul lui Arsenie și nu realizează că fiecare rugăciune făcută acolo este un act de idolatrie și de înjosire a lui Hristos, singurul care poate primi rugăciunile noastre. Preoții care tac, tac pentru că ei s-au vândut ca Iuda, arginții care cad în ladă le astupă gurile și îi fac vinovați de trădarea lui Hristos. L-au vândut și ei cum au făcut și preoții din vremea lui Hristos.

Pavel și Barnaba când au văzut că oamenii îi consideră dumnezei (Fapte 14:14-15) și i se închină și-au sfâșiat hainele de durere și le-au spus că ce fac ei e idolatrie, azi când un om e considerat deopotrivă cu Hristos și încep credincioșii să i se închine, preoții nu-și mai sfășie hainele de durere, ci își freacă palmele de bucurie așteptând să numere banii.

Spuneți nu idolatriei!

autor Tony Berbece

Corneliu Nita

Urmează-ţi visul (1) 

„Întărește-te și îmbărbătează-te” (Iosua 1:9)
Când a venit vremea ca Iosua să-i ia locul lui Moise, Dumnezeu i-a zis:
„Întărește-te și îmbărbătează-te. Nu te înspăimânta și nu te îngrozi, căci Domnul, Dumnezeul tău, este cu tine în tot ce vei face.”
Astăzi, Dumnezeu îți spune același lucru și ție. El dorește să-ți urmezi visul pe care l-a pus în inima ta! 
Alfred D. Souza a scris:
„Pentru o lungă perioadă de timp mi s-a părut că viața mea stă să înceapă – viața adevărată. Dar mereu apărea vreun obstacol în cale, ceva prin care trebuia să trec mai întâi, ceva ce trebuia mai întâi terminat, timp ce mai trebuia petrecut In slujire și datorii care mai trebuiau plătite. După aceea, viața putea să înceapă. In cele din urmă, am priceput clar că aceste obstacole erau viața mea.”
Când dai de obstacole, descoperi lucruri despre tine pe care nu le-ai știut niciodată. Descoperi adâncimea credinței tale în Dumnezeu – și în tine însuți. Fiecare problemă te ajută să te cunoști mai bine. Obstacolele sunt numai o chemare de a-ți întări poziția, de a nu renunța la visul tău. Când vei privi în urmă la viața ta, vei regreta lucrurile pe care nu le-ai făcut mai mult decât lucrurile pe care le-ai făcut.
Așadar, atunci când visul tău pare imposibil, încrede-te în Dumnezeu și acționează ca si cum este imposibil să dai greș.
De ce?
Deoarece „la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putință” (Marcu 10:27).
Asta înseamnă că dacă vrei să urci pe Muntele Everest să te asiguri ca ai luat steagul cu tine. Nu-i asculta pe cei ce-ți spun: „Nu se poate face așa.” Sau pe cei ce spun „îți asumi un risc prea mare.” Ignoră-i pe cei ce-ți spun ca nu se poate realiza și concentrează-te asupra lucrurilor despre care Dumnezeu spune că se pot face.

Cuvântul lui Dumnezeu pentru azi!

Corneliu Nita

Urmează-ţi visul (2) 


„lată că vine făuritorul de visuri! Veniți acum, să-l omorâm” (Genesa 37:19-20)
Iosif a avut vise mari, dar iată cum au reacționat frații săi la visele sale:
„Veniți . . să-l omorâm.”
Uneori, chiar și persoanele cele mai apropiate îți vor disprețui visul, dar ‘cu toate acestea, cu ajutorul lui Dumnezeu îl poți împlini. 
Andres Segovia s-a născut în sudul Spaniei iar când era copil a învățat să cânte la chitară. Pe vremea aceea, chitara era considerata doar un instrument popular; compozitorii și muzicienii serioși nu-l respectau. Dar Segovia a văzut în acest instrument un potențial pentru muzica clasică. A început să studieze tehnicile muzicienilor clasici care cântau la vioară și la violoncel. Apoi el a aplicat aceste tehnici cântatului la chitară și a dezvoltat alte și alte metode proprii. A adaptat compoziții ale vechilor maeștri, precum Bach și a învățat să le cânte la instrumentul său. In 1909, Segovia și-a făcut debutul la vârsta de șaisprezece ani. În 1919 a făcut înconjurul lumii și a acaparat instituția muzicii clasice. Pentru prima oară, compozitorii au început să scrie muzică clasică pentru chitară și astfel a luat ființă un nou gen muzical. De-a lungul a optzeci de ani, Segovia a schimbat percepția oamenilor asupra acestui instrument. Și la fel ca multe alte vise îndrăznețe, visul sau a avut un impact major. Efortul său a deschis ușa acestui instrument muzical către sălile de concerte, biserici sau formații de jazz și a condus totodată la apariția chitarei electronice. Astăzi, dacă îți place muzica celor care cântă la chitară, mulțumește-i lui Andres Segovia. Dacă nu ar fi fost visul său, o mare parte din muzica secolului douăzeci ar fi luat-o într-o direcție diametral opusă. Concluzie:
Urmează-ți visul dat de Dumnezeu și cu ajutorul Lui îl poți împlini!

Cuvântul lui Dumnezeu pentru azi!

Corneliu Nita

Liniuța dintre…

Sunt multe gânduri în mintea mea în dimineața asta- despre viață, despre a trăi și cum alegem să trăim. Sunt multe lucruri legate de deciziile pe care le luăm. Ne încredem în Dumnezeu pentru fiecare pas, dar pasul-acel act al umblării și al credinței, noi îl facem să se împlinească. El ne călăuzește- noi umblăm…
Și undeva, între, putem pierde revelația.
Se poate întâmpla ca El să ne călăuzească și noi, totuși, să umblam în căile noastre, fiindcă între, am pierdut legătura – o conecție eșuată.
Cred că tuturor ni se întâmplă. Și mai cred că viața noastră se poate schimba radical din acel punct, așa cum se poate schimba și când alegi să te lași călăuzit de El. Totul depinde de spațiul „dintre”, de liniuța de legătură, sau de despărțire…
Sunt erori de conecție care se pot repara, dar unele ne aruncă într-o total altă direcție față de ce am gândit noi că este destinul nostru. Acea liniuță, separă voia Lui de voia noastră, este un pod de legătură spre voia Lui, sau ne desparte de voia Lui.
Știu că din mândrie, este greu să recunoaștem că am greșit, că pasul făcut a fost mai mult ceea ce ne-am dorit noi decât ce ne-a călăuzit El. Mândria aduce condamnare și judecată, dar a recunoaște, înseamnă să-ți asumi că ai greșit și vine întotdeauna însoțită de eliberare.
Uneori, chiar dacă recunoști, nu mai poți schimba nimic, dar m-am întrebat dacă ăsta este scopul Lui -să ne facă să recunoaștem că am greșit? Nici pe departe!
Scopul recunoașterii este Reconectarea!
Îi oferim din nou dreptul de a prelua cârma vieții noastre și să ne călăuzească din acel punct mai departe. El nu o să schimbe ce am ales noi – o să ne ducă pe acea cale în cel mai bun destin al ei.
Când mă gândesc la dragostea lui Dumnezeu pentru noi, mi se umple inima de bucurie și speranță. El nu mă părăsește fiindcă am greșit – mă ia de mână! – și mă călăuzește pe Căile Sale!

autor Luminiţa Ciuciumiş

Corneliu Nita

Lecția întunericului – să găsești Lumina!

Nu-mi pare rău pentru nici una din experiențele prin care am trecut fiindcă ele sunt o mărturie pentru mine și m-au făcut martora lucrărilor mărețe a lui Dumnezeu. Clar, nu a fost ușor și nu spun nimănui că trecând prin întuneric, va fi ușor. Ar fi o minciună. Dar uneori, Dumnezeu îngăduie să trecem pe acolo ca să descoperim lumina. Doar trecând prin întuneric am aflat, că nu se afla doar pe dinafară ci și înăuntrul meu. Stând în beznă, descoperi întunecimea din tine, dar și din ceilalți. Există întuneric în oameni, în mine și în tine… E un punct de vedere personal, nu-l aplic altora, dar așa s-a întâmplat la mine.
Nu-ți dai seama de partea ta întunecată, abia în întuneric îți descoperi măsura luminii interioare. Când în jurul tău este întuneric vei căuta și vei descoperi pâlpâirea din tine- flacăra nestinsă a frumuseții divine cu care ai fost creat, lumina care te definește. Niciun întuneric nu poate să stingă această lumină – doar dacă tu decizi să nu o eliberezi și o ții acoperită.
În toți oamenii există frumusețe. Suntem creația de rezistență a lui Dumnezeu- Masterpiece! Dar fiecare decidem, în parte, dacă o exprimăm.
Stând în întuneric, ființa noastră lăuntrică tânjește după lumină. Omul nu a fost proiectat pentru întuneric și niciodată nu-și va găsi identitatea acolo – întunericul corupe, dar nu va putea să distrugă lumina din tine decât cu voia ta.
Este o nebunie să declari că întunericul te face să vezi, dar este adevărat; numai cei care au trecut pe acolo și au găsit lumina pot spune ferm asta.
Întunericul prin care treci, nu e doar testul tău să găsești lumina și să te ancorezi în ea, este un test și pentru cei care te urmăresc prin întuneric și consideră că ceea ce experimentezi este răspunsul lor la rugăciuni. Nici nu realizează cât întuneric este într-o astfel de așteptare. Întunericul întinde curse celor ce nu vor să vadă decât întuneric. Și au dreptate – este un răspuns, dar nu pentru ei – pentru tine; îți deslușește cine sunt cu adevărat prietenii în care ți-ai pus nădejdea. Îți arată inima celor de lângă tine, nu ceea ce spun că sunt, ci ceea ce sunt cu adevărat. Până la urmă, încrederea în oameni este blestem. Numai în Dumnezeu ne putem încrede pe deplin.
Cum am spus- întunericul corupe! Oamenii sunt înșelători, nu fiindcă așa au fost creați, ci fiindcă așa au devenit. Chiar și tu, dragul meu, ți-ai dat testul în vremea întunericului altora care și-au pus încrederea în tine.
Când cineva trece prin întuneric, avem impresia că suntem mai buni ca ei, mai puternici, că suntem în avantaj și deasupra situației respective. Considerându-ne mai presus de alții care trec prin întuneric, având o atitudine arogantă și disprețuitoare, ne poziționează într-un întuneric mai profund decât al celor pe care îi disprețuim. Nu ne imaginăm că ne dăm propriul test înaintea lui Dumnezeu.
În întuneric, vei descoperi lumina din tine, dar și lumina din ceilalți. Întunericul nu înșală- arată clar lumina din noi și din ceilalți.
Întunericul este o cursă, dar este și o lecție- ne învață să căutăm, să găsim și să umblăm în Lumină!

autor Luminiţa Ciuciumiş

Corneliu Nita