• redactie@radioviatanoua.ro

Category ArchiveEditoriale

De ce se poate muri de la o shaorma

 Am aflat șocat din media că un copil de doar 3 anișori ar fi murit după ce a gustat dintr-o shaorma. Da, se poate muri de la atât pentru că astăzi se urmărește profitul și nu sănătatea cumpărătorului. Se vând produse cu atât de multe chimicale în ele încât viermele nu le-ar mânca nici dacă ar muri de foame.
 
Se vând pe piață cireșe stropite cu substanțe interzise consumului după care se scrie mic pe o etichetă că trebuie să le decojești de parcă ai cumpărat fistic sau alune de pământ. Cine s-ar aștepta să fie pus să decojească cireașa? Turcii sau cei care le vând se așteaptă ca noi românii doar să facem poze cu ele pentru Facebook și apoi să le aruncăm? De ce le stropesc cu substanțe cancerigene? Vă zic eu de ce, să arate frumos și să dureze ca ei să facă bani.
 
Unde nu este cultura dezvoltată de Biblie se ajunge la astfel de nenorociri. Oamenii nu mai caută binele aproapelui, ci doar profitul. Asta se întâmplă când omul nu mai aude Cuvântul lui Dumnezeu. Pilda Samariteanului Milos a modelat societăți de secole, dar când ea nu mai e auzită de noua generație care preferă mai mult iUmor decât o slujbă de Biserică atunci ajungi să mori cu zile de la o maioneză sau de la o carne ținută o săptămână în shaormerie.
 
Căutați să citiți Biblia pentru că ea ne face bine, poți mânca o shaorma liniștit știind că cel care o face îți vrea binele, știe ce e iubirea aproapelui!
 
autor Tony Berbece

De la capăt!

Dumnezeu m-a adus de multe ori în situația s-o iau de la capăt. Chiar când credeam că toate merg bine- “pac” – și mă trezeam la început. Nu e vorba de noroc sau lipsa lui, doar că nouă ne place teribil să ne grăbim, să trecem peste proces, să ajungem la destinație rapid. E frumos, dar nu prea… M-am întrebat deseori: ce am greșit de data asta de sunt din nou la un capăt de drum? Ceea ce nu am băgat de seamă până acum, este că nu era același capăt.
Există progres în fiecare așa zisă întoarcere înapoi – un alt capăt.
Dumnezeu nu ne duce în același punct de plecare, ci la un alt nivel. Depinde de lecțiile pe care le-am ratat pe drum, peste care am trecut din grabă, sau din cauza vitezei cu care ne mișcăm. Viteza e rea. Nu observăm detaliile, lucrurile importante, de care avem nevoie în creșterea și maturizarea noastră. Deci, poate ești la un nou început, dar nu de la început, ci la un alt nivel. Singurul început de la care putem pleca repetabil este Cristos. Dacă El este acolo, poți fi încrezător. Ești pe drumul cel bun. Și orice ai ratat pe drum, ai ocazia să înveți acum. Progresul înseamnă proces. Ai răbdare cu tine însuți si bucură- te de călătorie.

 

autor Luminita Ciuciumis

Fii curajos!

„Nu ți-am dat Eu oare porunca aceasta: ‘Întărește-te și îmbărbătează-te’? Nu te înspăimânta și nu te îngrozi, căci Domnul Dumnezeul tău este cu tine în tot ce vei face.”- Iosua 1:9

Să vorbești de curaj în anumite situații, pare rupt dintr-o altă poveste- una despre eroi cu puteri supranaturale și salvatori apăruți de niciunde…
De fiecare dată, curajul, a trebuit să mi-l adun. Nu a fost instantaneu. A trebuit să-l caut și să-l găsesc bucată cu bucată, pas după fiecare pas. Trebuie să recunosc că nu întotdeauna m-au prins zorii zilei în cel mai liniștit și romantic mod de a-mi începe ziua, ci prin conștientizarea și confruntarea realității problemelor mele și cu faptul că ele erau în același loc unde le-am lăsat când m-am culcat seara. Lucrul ăsta nu e tocmai plin de pace, dimpotrivă, ți se ridică părul pe tine, te înspăimântă și pune ziua care tocmai începe într-o notă de alertă. Atunci chiar ai nevoie să-ți spui singur: fii tare, inimă!
„Căci el nu se clatină niciodată; pomenirea celui neprihănit ține în veci. El nu se teme de vești rele, ci inima lui este tare, încrezătoare în Domnul.”- Psalmul 112:6-7
Când toate te împresoară, nu mai ai certitudinea că ai făcut lucrurile în dreptate și neprihănire. Te-ai mai descurcat pe aici pe colo, ai mai acoperit una alta. De aceea ți-e frică! Ți-e frică fiindcă te uiți la neprihănirea ta, nu la Cel prin neprihănirea cui ești privit și considerat, te uiți la dreptatea ta fadă, fără substanță, după care, dacă am fi cântăriți, nu am avea nici un drept.
Să-ți înfrunți ziua curajos, nu e prin tine. Nu te temi de veștile rele fiindcă ai trăit drept și primești o recompensă, ci pentru că te încrezi în Domnul! Pentru că El ți-a promis că este cu tine în orice vreme, chiar și în zorii unei zile în care nu știi de unde și cum să pornești. El este cu tine și-ți spune: „Sunt aici! Nu te înspăimânta!”
Inima mea este tare și nu se teme!- pentru că își găsește tăria în promisiunea cuvintelor Lui!
Să fii curajos nu înseamnă să nu-ți fie frică, înseamnă să-ți pui încrederea în Persoana potrivită- în Domnul!- să-L crezi pe Cuvânt! Crede-mă, aceasta e o dovadă de mare curaj!

 

autor Luminița Ciuciumiș

Trei feluri de oameni care nu se pot numi crestini

Pentru mine nu exista crestin fara minte, crestinismul si prostia se exclud reciproc. Cum spunea Steinhardt: A fi prost e păcat!
Ori esti una ori esti alta. Isaia ne spune ca peste Hristos se odihnea Duhul lui Dumnezeu, care e duh de pricepere, de intelepciune, de sfat. Asa sunt si urmasii lui Hristos. La ei vei gasi mereu o vorba inteleapta, un sfat bun, cunostiinta si pricepere in foarte multe domenii ale vietii. Cine nu-i asa nu are Duhul lui Hristos.

Pentru mine nu exista crestin laș. Lașitatea și creștinismul iarăși se exclus. Văd astăzi un soi de “creștini”, care nu au curajul de a mai numi păcatul păcat, nu mai au curajul de a spune celui rău că este sub influența Satanei și că va avea parte de iad. Toți sunt azi sfinți și toți ajung în rai. E un soi de Biserică unde și cel sfânt și cel drăcesc primesc aceeași binecuvântare din partea “preotului”. Și tânărul care s-a păstrat curat și cel care vine cu o soție însărcinată la altar primesc același tratament. Important este să se taie chitanță pentru “slujbă”. Cum vine asta?

În al treilea rând pentru mine nu există creștin păcătos. Apostolul Ioan ne spune că cine păcătuiește nu este din Dumnezeu (geșeli facem cu toți, păcat e când te complaci în greșeli), Pavel ne spune că cei care au Duhul lui Dumnezeu peste ei au fost dezbrăcați de puterea păcatului, păcatul nu mai are forță asupra lor.

Văd tot mai des cum comunitățile LGBT pun înaintea numelor pe care și le dau și titlul de creștin. Așa ceva nu există. Nu vă mai păcăliți! Păcatul și creștinismul se exclud clar, cum aceeași poli ai magnetului se resping si nu pot fi uniți la fel nu poți uni păcatul cu creștinismul.

Doamne ajută!

autor Tony Berbece

Despre democratie si frumos

 

Camus remarca faptul că Revoluţia Franceză n-a dat naştere nici unui poet sau scriitor în afară de Sade, care însă nu trece dincolo de condiţia de scenarist de scurtmetraje pornografice. În schimb au ghilotinat în grabă pe singurul poet al epocii pe motiv de înţepenire a cugetării în trecut.
Revoluţia franceză nu s-a sfârşit nici azi. Când dai cu Dumnezeu de pe soclu dispare orice formă de frumos. Ca să câştigi un premiu într-un concurs de creaţie trebuie să fii femeie, homosexual, negru, adică să fii politic corect, adică „jos orice discriminare”. Nu contează ce scrii şi ce pictezi, ci doar să fii parte din cel mai satanic sistem creat vreodată. Domnia minorităţii asupra majorităţii, iar majoritatea nu trebuie să fie nici măcar cultă (e mai suportabilă o aristocraţie intelectuală), ci trebuie doar să fie, iar criteriile trebuie să dovedească haos şi subiectivitate.
Democraţia generează oriunde domnia celui ce are coate mai ascuţite, plămâni mai puternici, iuţeală de mână, nesimţire cu găleata şi de aceea e atât de periculoasă mai ales adaptată la biserică, biserică ce a devenit un loc în care toată lumea vorbeşte, iar moderator e cel ce reuşeşte să manevreze sforile mai bine printre degete.
Dacă revoluţiile pentru instaurarea democraţiei elimină orice fel de frumos, democraţia în biserică elimină orice fel de creştere spirituală adică ceea ce face frumoasă lucrarea bisericii.
În biserică trebuie să domnească „dictatura” Duhului Sfânt, „tirania” lui Hristos şi „monarhia” lui Dumnezeu Tatăl, pastorul sau preotul trebuie să fie omul cu urechea lipită la şoapta sfântă, iar poporul trebuie să asculte ceea ce de pe acoperişul caselor sau din altar preotul strigă.
Atunci Dumnezeu va picta cerul în albastru de Voroneţ pe sufletele noastre, în minţi ne va pune pasărea măiastră a lui Brâncuşi ca să putem ajunge sus, iar urechea noastră va auzi balada lui Ciprian Porumbescu cântată de îngeri. Până atunci vă invit la masa tăcerii.

autor – Vladimir Pustan

Loading...
Facebook Messenger for Wordpress