• redactie@radioviatanoua.ro

Category ArchivePoezii

O cană de răbdare

(de Munteanu Gabriela)

Azi mi-am turnat o ceașcă de răbdare
Și am ieșit cu dânsa în grădină,
M-am așezat cu inima la soare,
Să –mi scald umilul suflet în lumină.

Și inima mi-a lăcrimat pe față
Cu roua sufletului meu tăcut,
Eu am sorbit răbdare pentru-o viață
Și-am plâns cu lacrimi care au durut…

Din cer eu am primit îmbrățișare,
Și cana cu răbdare s-a umplut,
Iar roua sufletului s-a uscat în soare,
Și am uitat durerea, ce-a durut…

Am picurat răbdare pe cărare,
Și florile pe dată mi-au zâmbit,
Vedeam pe Dumnezeu în fiecare,
Primeam răbdare-n cană, înmiit.

Spre cer eu am întins cănița cu răbdare,
Și păsările-n taină au băut,
În cântul lor am pus o rugăciune
Și tot ce-a fost durere a trecut…

Și-atunci eu mi-am privit cu drag cănița,
Și am știut că-i însăși viața mea,
Știam că-n fundul cănii stau voința,
Puterea, rugăciunea, dragostea…

Din pragul casei m-a strigat iubirea,
Care plutea-ntre mine și-Absolut…
Am dus cu drag răbdarea mea în casă,
Iar casa de lumină s-a umplut.

IEHOVA IRE – Domnul va purta de grijă –

“Avraame! Avraame! Eu sunt Domnul Dumnezeu!”
“Iată-mă…” șopti bătrânul, tresărind din somnul greu.
Glasul Se făcu de gheață săgetându-l nemilos:
“Ia-l pe fiul tău și-adu-Mi-l jertfă de-un plăcut miros!”

Vocea-i răsuna în suflet chinuindu-l iar și iar:
“Cu Isaac să urci pe munte, să-l înjunghii pe altar!
Curmă-ți singura nădejde, să-Mi arăți că Mă iubești;
Singurul copil, Avraame… Asta vreau să-Mi dăruiești!”

Zorii se vărsau din ceruri înviind pământul mort;
Cu privirea răvășită, Avraam ieși din cort.
Luând în grabă foc și lemne și cuțit, a îngânat:
“Vino, fiule… Să mergem. Am o jertfă de-nchinat…!”

Zilele fugeau prea iute. Nopțile, scăldate-n plâns,
Tot mai lungi erau și pline de-ntrebări fără răspuns.
Deodată-o voce dulce-i puse inima pe jar:
“Tată, însă unde-i mielul…? Ce-i dăm Domnului în dar?”

Cu suflarea-ntretăiată, Avraam rosti pierdut:
“Domnul va purta de grijă… Domnul știe ce-a cerut.
Uite, am ajuns… Să facem un altar, copilul meu.
Vino să te leg, nădejde… Să te-nchin lui Dumnezeu!”

Ridicând cuțitul rece, sărutându-l pe Isaac,
Frânt în duh strigă: “Stăpâne! Lăudat să fii în veac!”
Îngeri fremătau în ceruri, demoni se zbăteau în iad;
Pe pământ, un fiu și-un tată plâng pe-o lespede de jad.

“Avraame! Avraame! Eu sunt Domnul Dumnezeu!”
“Iată-mă…” șopti bătrânul, suspinând în ceasul greu.
“Nu-mi aduce jertfa asta! Nu te-atinge de Isaac…
Am văzut că pentru tine sunt Același azi și-n veac!”

Preaiubite Avraame, tatăl unei mari mulțimi…
Ascultarea ta deplină i-a uimit pe serafimi.
Iată, El, Iehova Iire, peste vremi, pe-o cruce-Altar,
A purtat de grijă lumii, dând pe Fiul Său în dar…

Mihaela Mănescu

Ruga din Ghetsimani

Mi-e sufletul întristat de moarte. . .
Și ce să Îți spun Eu Ție, Tată, acum?
Să duci paharul acesta de Mine departe? !
Dar tocmai pentru asta am venit din cer atâta drum! . . .

Cum să Mă-ntorc ‘napoi fără de ei? !
Va fi prea pustiu și trist printre stele. . .
Cum să nu fie-acol’ cu Mine ucenicii Mei,
Cum să n-am lângă Mine iubitoare Magdalene? !
Cum să las aici copilașii ce I-am binecuvântat,
Sau sufletele care-au plâns de dor după Mine? !
Cum să-i uit pe cei cu care la masă am stat,
Cum să nu Îmi pese de-a bolnavilor mulțime? !
Cum să n-aud plânsul celor întristati,
Cum să nu le dau eterna mângâiere? !
Cum să n-am o țară pentru cei aici înstrăinați? !
Cum să nu doresc a orfanilor de viață înfiere? !

Și cum să las popoarele să meargă-n iad,
Cum să nu-i smulg din a Vrajmașului ghiare? !
Cum să nu-Mi întind mâna sper cei ce-n hăuri cad,
Cum să-i las duși în flăcări mistuitoare? !

O, DĂ-MI-L, TATĂ, CA SĂ-L BEAU!
Tot veninul lui îl las să curgă-n Mine!
Vreau ca în Slavă cu Mine să pot să iau,
Pe toți oamenii, ca Noi putem ierta pe oricine!

Maria Trifan

O viziune sfanta

Iată, îmi plec genunchii în fața Ta, Stăpâne
Tatăl Domnului nostru prea Sfânt, Isus Hristos,
Din care orice ființă, familie, și-orice nume,
Poartă amprenta Ta de Creator Frumos.

Te rog, bogate Tată în slavă și-n putere
Să ne-ntărești lăuntric prin Duhul Tău cel Sfânt
Așa încât, Isus să fie a noastră avere
Prin dragoste, plantați în dreptul Tău Cuvânt,

Ca să putem pricepe împreună cu toți sfinții
Care-Ți este lărgimea-n gigantul Univers,
Și să lăsăm lungimea și adâncimea minții
Să explodeze-n cântec, în lauda și în vers,

Ca să putem cunoaște, dragostea Ta Isuse,
Care întrece știința a omului căzut
Și-n plinătatea Ta, s-avem inimi supuse
Și-o viziune Sfântă cum nu am mai avut.

Știm că puterea Ta lucrează-n noi iubire
Mai mult decât noi cerem, mai mult decât gândim.
A Ta să fie slava, și-acum, și-n nemurire,
Din neam în neam, și-n vecii vecilor, Amin!

Alin Jivan

Pe lemnul dragostei ne-am întâlnit

Pe lemnul dragostei Ne-am întâlnit
Tu Miel nevinovat, iar eu, călăul
Tu jertfa sfântă care m-a iubit
Eu zbirul ce întruchipam tot răul

Pe Dealul Căpățânii amândoi
Am stat Isuse față-n față
Tu cel mai iubitor Păstor de oi
Eu… cel ce atentam la a Ta viață

Pe via Dolorosa, Tu și eu
Urcam cu gloata cea barbară
Eu blestemând și ocarând mereu
Tu, poticnindu-Te sub grea povară

Pe Golgota Isus Ți-am auzit
Pentru întâia dată vocea
Ca scâncetul de miel adânc rănit
Ce raspâdea, cu toate acestea, pacea

Acolo-n cuie, Tu păreai răpus
Căci sângele-Ți curgea șiroaie
Dar chiar și răstignit tot mă priveai de sus
Și nu cu ură, ci cu-a dragostei văpaie

Să-i ierți o Tată vina lor
Căci vreau cu Tine să-i împac
Șopteai Isus, pătruns de dor
Căci ei nu știu, nu știu ce fac

Am stat atunci cu Tine-n soare
Eu răcorindu-mă căci mi-era sete
Tu copleșit de cea mai grea durere
Primind oțet cu fiere pe-un burete

Smerit stau aplecat Isus de atuncea
Căindu-mă fară ‘ncetare
Îmbrătișând picioarele-Ți și crucea
Și jertfa care mi-a adus salvare.

Puiu Chibici

Loading...
Facebook Messenger for Wordpress