Ana Mihaita, Poezii

Dar dacă sarea- și pierde gustul…

 

Dar dacă sarea- și pierde gustul
Și- n drumuri este aruncată,
Nu va avea nici o scăpare…
De toți, cu talpa e călcată.

Voi sunteți sare…spune Domnul
Și voia Mea, e să, sărați,
Dar dacă voi iubiți păcatul,
În colb sfârșive- ți…nesărați…

Ce trist să ai un sac de sare,
Sau un depozit plin cu ea,
Și să constați, că gust nu are
Și nici putere de- a săra…

Poate te- ntrebi, cum ai putea
Să poți să tragi folos din ea???

Și trist, știind c-ai investit,
Să scoți afară- n bătătură,
O sare fără sărătură,
Ce -ocupă locul altei sări,
Ce vrea să fie- n astă lume,
O piedică în stricăciune…

Fii „sare”, frate, fără preget,
C-așa cum scrie despre gust,
Scriptura care nu ne- nșală
Poți fi- ntro stare de dezgust…

Dezgust produs Acelui care,
Te rânduise să fii “sare” …
De ce-ai dori să fii o „sare” ,
Ce-o calcă lumea in picioare???

E fără sens … să fi avut
Un gust puternic la- nceput,
Apoi, c-o viață de păcat,
S-ajungi prin lume…nesărat…

Mai bine viața să- ți centrezi,
Pe cum poți pământul să sărezi
Cum poți din nou, ca să sărezi!
Și- o rupe, frate, cu păcatul
Și-ocupa- te doar cu săratul !!!

Căci Domnul nostru stă să vină
E chiar aici, e chiar la uși

Leave a Reply

Comment
Name*
Mail*
Website*