Descoperă, dezvoltă și folosește darul pe care îl ai!

Dacă darurile spirituale, practice aşa cum ar trebui să fie, sunt la fel de importante pentru Dumnezeu, biserică şi creştinii individuali, aşa cum am încercat să descriu, ar fi mai bine să se facă ceva cu ele într-o manieră practică, personală. Acestea nu sunt doar teorii; sunt practice.

În lumina învățăturii clare a Cuvântului lui Dumnezeu, nu cred că exagerez atunci când spun că unul dintre exercițiile spirituale primordiale pentru orice persoană creştină este să-şi descopere, să-şi dezvolte şi să-şi folosească darul spiritual. Alte exerciții spirituale pot fi la fel de importante: închinarea, rugăciunea, citirea Cuvântului lui Dumnezeu, hrănirea celor flămânzi, sacramentele sau ceea ce aveți fiecare. Dar nu cunosc nimic mai important decât descoperirea, dezvoltarea şi folosirea darurilor spirituale.

Credincioşii care doresc să facă voia lui Dumnezeu, dar care nu ştiu exact cum sunt darurile spirituale destinate să funcționeze în Trupul lui Hristos, trebuie să acorde cea mai mare prioritate descoperirii acestora. Elizabeth O’Connor, de la Biserica Mântuitorului din Washington, D.C., o biserică cunoscută la nivel naţional pentru folosirea darurilor spirituale, formulează aceasta astfel: „Noi ne rugăm să cunoaştem voia lui Dumnezeu, fără să bănuim că voia Lui este scrisă chiar în ființele noastre. Noi percepem această voință când ne discernem darurile.”

Ordinea este aceasta: „descoperă” înainte de „a dezvolta”, pentru că darurile spirituale sunt primite, nu realizate. Dumnezeu dă darurile după cum doreşte. Versetul 11 din 1 Corinteni 12 vorbeşte despre Duhul care dă daruri „fiecăruia în parte cum voiește”. Mai târziu, în versetul 18, textul spune că Dumnezeu pune membrele în Trup „după cum I-a plăcut”. Dumnezeu nu a lăsat în seama niciunei ființe umane faptul de a da daruri spirituale. Niciun pastor, niciun administrator de zonă, niciun preşedinte de seminar, nici chiar papa însuşi nu sunt calificaţi să împartă daruri spirituale.

În plus, nimeni nu munceşte din greu, ca apoi să fie răsplătit cu un dar. Ele sunt daruri ale harului şi, ca atare, vin de la Dumnezeu fără vreo referire la gradul de merit sau sfințire pe care primitorul l-ar fi putut realiza. Faptul că acestea sunt date creştinilor nou-născuți, înainte de a avea timp să se maturizeze spiritual, confirmă acest lucru.

Este „descoperirea darurilor” primejdioasă?

Gene Getz, unul dintre remarcabilii învăţători ai Bibliei din America şi conducători ai bisericii, nu este de acord cu ideea că este important pentru creştini să-şi descopere darurile spirituale. Timp de mulți ani el însuşi i-a învățat pe creştini că ar trebui să depună eforturi pentru a-şi descoperi darurile, dar mai târziu şi-a schimbat poziția.

Punctul de vedere al lui Getz merită o analiză atentă. În primul rând, el este un student care aprofundează Biblia şi nu ar fi înclinat să tragă rapid asemenea concluzii. Pe de altă parte şi în mod direct în legătură cu această carte, biserica pe care a înfiinţat-o în 1970, Fellowship Bible Church [Biserica Biblică a Părtăşiei], s-a bucurat de o creştere remarcabilă. În clarificarea filozofiei slujirii pentru biserica sa, Getz subliniază conceptul de „maturitate a Trupului”. El pune accentul pe credință, speranță şi dragoste, împreună cu calitățile de conducere enumerate în 1 Timotei 3 şi Tit 1, în loc să sublinieze darurile spirituale.

În cartea sa Building Up One Another [A ne zidi unii pe alţii], Getz enumeră motivele pentru care el respinge descoperirea darurilor spirituale. Aceste motive servesc pentru a cataloga unele dintre capcanele pe care trebuie să le evităm, indiferent ce poziţie decidem să luăm. Ar fi bine să le menționăm aici, astfel încât să le ținem minte pe măsură ce avansăm cu discuția. Permiteţi-mi să le rezum:

1. Confuzia. Învățarea creştinilor să-şi descopere darurile spirituale pe care le-au primit la convertire i-a făcut pe mulți oameni, chiar şi pe credincioşii maturi, să devină confuzi.

2. Raționalizarea. Unii tind să-şi îndrepte atenția asupra unui presupus dar şi să-l folosească ca raționalizare pentru neîndeplinirea altor responsabilități biblice. De exemplu, unii ar putea spune că au darul de pastor, şi nu de învăţător. Sau alții ar putea spune că nu au darul de evanghelizare, deoarece se simt incomod să-L împărtăşească pe Hristos cu alţii.

3. Autoamăgire. Unii oameni cred că au un dar spiritual, când în realitate nu îl au.

Getz susţine puternic această învățătură deoarece, aşa cum spune el: „într-o zi mi-a trecut deodată prin cap ideea că” nicăieri în 1 Corinteni 12, Romani 12 sau Efeseni 4 „nu putem găsi vreun îndemn pentru creştinii individuali de a «căuta» sau de a «încerca să-şi descopere» darul sau darurile lor spirituale”.

Am luat în considerare poziția lui Getz destul de atent. Întrebări despre aceasta apar frecvent în seminariile mele. Eu ezit să-l contrazic pentru că, la urma urmei, a înființat o biserică de succes care a experimentat o puternică creştere sub conducerea sa.

Cu toate acestea, voi spune că eu nu cred că Getz a dat destulă atenție pasajului din Romani 12:1-6. Nu trebuie să intru în detalii, pentru că am explicat poziţia sa mai devreme în acest capitol, doar ca să subliniez din nou ceea ce mi se pare a fi o relație biblică clară între a avea un dar (vezi versetul 6), a te gândi la tine în mod cumpătat (vezi versetul 3) şi a împlini „voia bună, plăcută şi desăvârşită a lui Dumnezeu” (versetul 2).

Planul lui Dumnezeu este cel mai bun

Acum voi fi primul care va recunoaşte că există multe persoane creştine mature, credincioase şi folositoare, care fac voia lui Dumnezeu, fără a putea descrie în termeni clari care sunt darurile lor specifice. Desigur, mulți credincioşi, de-a lungul secolelor din întreaga lume şi în mod specific de aici, din America – înainte de „lucrul nou” despre care am vorbit în capitolul 1 – au făcut voia lui Dumnezeu în moduri remarcabile. Mulți îşi folosesc, de fapt, darurile spirituale fără a putea să spună clar ceea ce fac. Totuşi, cred cu sinceritate că aceşti credincioşi operează sub „planul B” al lui Dumnezeu. Cred că pasajul din Romani 12:1-6 este suficient de clar pentru a ne învăța că „Planul A” al lui Dumnezeu este pentru ca membrii Trupului lui Hristos să fie conştienți de partea pe care o joacă fiecare în „tot trupul, bine închegat şi strâns legat” (Efeseni 4:16). Planul B poate fi funcțional, dar, în opinia mea, Planul A este cel mai bun, este planul lui Dumnezeu.

Faptul că multe biserici ale căror filosofie de slujire o constituie Planul B este în creştere, reafirmă ceea ce de multe ori afirmă conducătorii bisericii: creşterea Bisericii este complexă. Este posibil ca o biserică să înregistreze un scor scăzut de creştere şi totuşi să crească în continuare, dacă alte principii de creştere funcționează eficient. O privire amănunțită asupra darurilor spirituale nu reprezintă o formula sigură pentru creşterea Bisericii. Dar, în multe cazuri (nu în toate), o trezire spirituală a darurilor, mobilizarea membrilor în jurul darurilor, aşa cum sunt identificate şi definite biblic şi încurajarea Trupului să înceapă să funcţioneze cu membrele sale lucrând împreună prin puterea Duhului Sfânt va ajuta o biserică să iasă dintr-o perioadă de stagnare, tot aşa cum o vaccinare va preveni variola.

Obiecţiile pe care Gene Getz le ridică cu privire la descoperirea practică şi utilizarea darurilor spirituale sunt reale. Confuzia, raţionalizarea şi autoamăgirea pot să ridice grave probleme. Dar ele nu sunt obstacolele de neînvins. Confuzia poate fi eliminată, atunci când se dă o învăţătură biblică puternică despre daruri într-un context de îngrijire pastorală sensibilă. Autoamăgirea se evaporă atunci când Trupul funcţionează destul de bine, astfel încât membrii îşi împărtăşesc percepţiile lor despre darurile fiecăruia cu deschidere şi dragoste.

Înlăturarea unor probleme

Înainte de a termina această temă a descoperirii darurilor spirituale, avem nevoie să aruncăm o scurtă privire asupra a două seturi de texte care le-au cauzat probleme unora.

Primul text este legat de două versete, din 1 Corinteni 12:31 şi 1 Corinteni 14:1. Ambele spun să „doriţi” sau să „râvniți” darurile spirituale. La o primă vedere, ele par să contrazică ideea că inițiativa de a da daruri spirituale este a lui Dumnezeu, şi nu a noastră. Dar este important de observat că nici unul dintre aceste versete nu este adresat credincioşilor individuali. Ambele se referă la biserica din Corint ca un întreg, care căzuse în eroarea specifică de a considera darul limbilor mai presus de toate celelalte daruri. Aceste versete nu trebuie să fie considerate normative pentru noi, ca indivizi, ele fiind normative pentru adunările noastre locale colective.

Al doilea text îl reprezintă o altă pereche de versete asociate, din 1 Timotei 4:14 şi 2 Timotei 1:6. În aceste versete, Pavel afirmă că Timotei a primit un dar prin punerea mâinilor, adică prin mâinile lui Pavel şi prin mâinile prezbiterului sau ale bătrânilor. Înțelegerea mea în acest sens, în lumina multor alte versete din Scriptură pe această temă, este că funcția unui prezbiter este aceea de a pune mâinile atunci când darul pe care Dumnezeu l-a dat unui individ este recunoscut în mod public de către Trup. Acest act de punere a mâinilor autorizează persoana să slujească prin dar în mod oficial. Indiferent ce funcție ar putea avea alți credincioşi, cum ar fi prezbiterii, în confirmarea darurilor, trebuie să ne amintim că Duhul distribuie darurile „aşa cum voieşte” (1 Corinteni 12:11).

Beneficiile darurilor spirituale

Ce se întâmplă dacă decideți să vă descoperiți, să vă dezvoltați şi să vă folosiți darul sau darurile spirituale?

Mai multe lucruri.

Creşteri individuale

Înainte de toate, veți fi un creştin mai bun şi mai capabil să-I permiteți lui Dumnezeu să vă facă viața să conteze pentru El. Oamenii care îşi cunosc darurile ştiu cum să mânuiască descrierea spirituală a slujbei lor, ca să spunem aşa. Ei îşi găsesc locul în biserică cu mai multă uşurință. Eu am spus adesea, mai în glumă, că un beneficiu imediat al oamenilor dintr-o biserică care-şi cunosc darurile spirituale este faptul că nominalizarea comitetului poate fi eliminată treptat, instituinduse un comitet ales însărcinat cu primirea cererilor de angajare în lucrare. În orice caz, lucruri de genul acesta se întâmplă. Cu câtva timp în urmă, de exemplu, am primit o scrisoare de la pastorul Paul Erickson de la Biserica Primului Legământ din Portland, Oregon, care studiase creşterea bisericii în cadrul programului de doctorat care viza întregirea slujirii. Scrisoarea lui spunea: „Oamenii ni s-au alăturat în căutarea interesantă de a-şi descoperi şi folosi darurile spirituale. Șase dintre ei au contactat comitetul de nominalizare pentru slujire din comitetele de anul viitor!”

Când eram membru al Bisericii Lake Avenue din Pasadena, California, încă mai aveam un comitet nominalizat. Dar când comisia a prezentat adunării nominalizările anuale, fiecare candidat avea o scurtă biografie şi primul punct din lista specifică a darurilor lor spirituale. Ideea din spatele acestei proceduri era ca nimeni să nu ocupe o poziție pentru care el sau ea nu a fost înzestrată de Dumnezeu.

Persoanele creştine care îşi cunosc darurile spirituale tind să-şi dezvolte o stimă de sine sănătoasă. Acest lucru nu înseamnă să „gândească despre ele însele mai mult decât ar trebui să gândească”. Cu toate acestea, ele învață că, indiferent de darurile lor, ele sunt importante pentru Dumnezeu şi pentru Trup. Urechea învață să nu spună: „Fiindcă nu sunt ochi, nu sunt din trup” (1 Corinteni 12:16). Complexele paralizante de inferioritate dispar atunci când oamenii încep „să aibă simţiri cumpătate despre sine”.

Umilința este o virtute creştină de bază, dar, ca multe lucruri bune, poate să fie exagerată. Unii creştini sunt atât de preocupaţi să fie smeriţi, încât, practic devin inutili față de Trup. Aceasta este o umilință falsă şi este adesea stimulată de un complex de inferioritate declanşat de ignorarea darurilor spirituale.

Oamenii care refuză să-şi numească darurile spirituale pe motiv că ar fi aroganţi şi încrezuţi, nu fac decât să-şi arate eşecul lor de a înțelege învățătura biblică despre daruri. Unii pot avea un motiv mai puțin nobil pentru a nu vrea să se asocieze cu un anumit dar – poate că nu vor să fie traşi la răspundere pentru folosirea lui. În acest caz, pretinsa umilinţă poate fi folosită ca o acoperire pentru neascultare.

Majoritatea oamenilor care îşi cunosc darurile spirituale şi le folosesc nu se împotmolesc în asemenea atitudini negative. Ei Îl iubesc în primul rând pe Dumnezeu, îi iubesc pe frații şi pe surorile lor şi se iubesc şi pe ei înşişi pentru ceea ce i-a făcut Dumnezeu să fie. Nu sunt mândri de darurile lor, dar sunt recunoscători pentru ele. Ei lucrează împreună cu celelalte membre ale trupului în armonie şi eficienţă.

Întregul Trup creşte

În al doilea rând, cunoaşterea darurilor spirituale nu îi ajută pe creştinii doar la modul individual, ci şi întreaga Biserică. Efeseni 4 ne spune că atunci când darurile spirituale sunt în funcțiune, întregul Trup se maturizează. Aceasta ajută Trupul să ajungă la „înălţimea staturii plinătății lui Hristos.” (v. 13)

Când biserica se maturizează, după cum este de aşteptat, creşte. Când tot Trupul funcționează „… bine închegat şi strâns legat prin ceea ce dă fiecare încheietură, îşi primeşte creşterea…” (Efeseni 4:16) În mod clar, există o relație biblică între darurile spirituale şi creşterea bisericii. Această carte este destinată în întregime să fie o elaborare a modului în care această relație poate funcționa în practică.

Dumnezeu este glorificat

Cel de-al treilea şi cel mai important lucru pe care îl face cunoaşterea darurilor spirituale este să-L glorifice pe Dumnezeu. 1 Petru 4:10-11 îi sfătuieşte pe creştini să-şi folosească darurile spirituale, apoi adaugă motivul pentru care s-o facă: „pentru ca în toate lucrurile să fie slăvit Dumnezeu prin Isus Hristos, ale căruia sunt slava şi puterea în vecii vecilor! Amin.” Ce lucru ar putea fi mai bun decât slăvirea lui Dumnezeu? Este „scopul final al omului”, potrivit Catehismului Westminster, varianta mai scurtă, şi majoritatea dintre noi ar fi de acord cu aceasta.

Devoţional AlfaOmega

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.