IEHOVA IRE – Domnul va purta de grijă –

“Avraame! Avraame! Eu sunt Domnul Dumnezeu!”
“Iată-mă…” șopti bătrânul, tresărind din somnul greu.
Glasul Se făcu de gheață săgetându-l nemilos:
“Ia-l pe fiul tău și-adu-Mi-l jertfă de-un plăcut miros!”

Vocea-i răsuna în suflet chinuindu-l iar și iar:
“Cu Isaac să urci pe munte, să-l înjunghii pe altar!
Curmă-ți singura nădejde, să-Mi arăți că Mă iubești;
Singurul copil, Avraame… Asta vreau să-Mi dăruiești!”

Zorii se vărsau din ceruri înviind pământul mort;
Cu privirea răvășită, Avraam ieși din cort.
Luând în grabă foc și lemne și cuțit, a îngânat:
“Vino, fiule… Să mergem. Am o jertfă de-nchinat…!”

Zilele fugeau prea iute. Nopțile, scăldate-n plâns,
Tot mai lungi erau și pline de-ntrebări fără răspuns.
Deodată-o voce dulce-i puse inima pe jar:
“Tată, însă unde-i mielul…? Ce-i dăm Domnului în dar?”

Cu suflarea-ntretăiată, Avraam rosti pierdut:
“Domnul va purta de grijă… Domnul știe ce-a cerut.
Uite, am ajuns… Să facem un altar, copilul meu.
Vino să te leg, nădejde… Să te-nchin lui Dumnezeu!”

Ridicând cuțitul rece, sărutându-l pe Isaac,
Frânt în duh strigă: “Stăpâne! Lăudat să fii în veac!”
Îngeri fremătau în ceruri, demoni se zbăteau în iad;
Pe pământ, un fiu și-un tată plâng pe-o lespede de jad.

“Avraame! Avraame! Eu sunt Domnul Dumnezeu!”
“Iată-mă…” șopti bătrânul, suspinând în ceasul greu.
“Nu-mi aduce jertfa asta! Nu te-atinge de Isaac…
Am văzut că pentru tine sunt Același azi și-n veac!”

Preaiubite Avraame, tatăl unei mari mulțimi…
Ascultarea ta deplină i-a uimit pe serafimi.
Iată, El, Iehova Iire, peste vremi, pe-o cruce-Altar,
A purtat de grijă lumii, dând pe Fiul Său în dar…

Mihaela Mănescu

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.