Închinare versus muzică (7)

“Ferice de cel cu fărădelegea iertată și de cel cu păcatul acoperit! Ferice de omul căruia nu-i ține în seamă Domnul nelegiuirea și în duhul căruia nu este viclenie!” (Psalmul 32:1-2)
Păcatul mi-a făcut cu neputință să știu cum să mă închin lui Dumnezeu, doar că adevărul m-a luminat și mă luminează. Am în mână Cartea, singura carte care mă luminează. Aici este lumina care luminează pe orice om care o citește. Isus Cristos este lumina care îl luminează pe orice om care vine în lume, iar lumina inimii omenești și lumina acestei Cărți se armonizează. Când ochii sufletului privesc la Cartea lui Dumnezeu și intră în Cuvântul Viu al lui Dumnezeu, atunci cunoaștem adevărul și ne putem închina lui Dumnezeu în adevăr și în duh. În Vechiul Testament, un preot nu putea aduce o jertfă până ce nu era mai întâi uns cu ulei, simbolic pentru Duhul lui Dumnezeu. Niciun om nu se poate închina din inima sa. Și totuși noi căutăm printre flori, cuiburi de pasăre și morminte și oriunde dorim. Nu mă pot închina din inima mea. Numai Duhul Sfânt I Se poate închina lui Dumnezeu în mod acceptabil și El reflectă înapoi slava lui Dumnezeu. Duhul vine jos la noi și reflectă înapoi spre Dumnezeu. Dacă nu ajunge la inima noastră, nu există nici o reflectare înapoi și, prin urmare, nicio închinare. O, cât de mare, de vastă, de cuprinzătoare și de minunată este lucrarea lui Cristos! Doamne Isuse, Te-am căutat în lume și printre lucrurile lumii în natură, dar Te -am găsit în Cuvântul Tău și mă bucur că Te-am găsit. Amin.
A. W. Tozer – Umblarea mea zilnică

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.