Inchinarea (10)

“Ascultă, Israele! Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn. Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu toată puterea ta.” (Deuteronom 6:4-5)
John Fletcher, un contemporan al lui John Wesley, era numit Fletcher cel Teribil din cauza pasiunii sale entuziaste pentru Dumnezeu. Era o pasiune ce nu putea fi fabricată, ci venea chiar din inima lui Dumnezeu. Fletcher avea obiceiul să îngenuncheze în mica sa odaie goală, pe podea. După ce și-a trăit viața și s-a dus să fie cu Dumnezeu, s-a descoperit că fusese o adâncitură în podea acolo unde genunchii săi pur și simplu tociseră scândurile, iar peretele odăii era pătat de suflarea sa acolo unde Îl aștepta pe Dumnezeu și I se închinase în frumusețea sfințeniei. Aceasta este adorația. “Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta … cu toată puterea ta” nu poate însemna decât un singur lucru, și anume a-L adora pe Dumnezeu cu toată ființa ta. Rareori folosesc cuvântul “a adora”. Niciodată nu spun despre cineva: “Îl ador” sau “O ador”. Adorația o păstrez pentru Singurul care o merită. În nicio altă prezență și înaintea niciunei alte ființe nu pot îngenunchea cu teamă, mirare, dor și venerație, simțind același sentiment de posesiune care strigă: “Al meu, al meu!” Dumnezeule, Ție mă închin în frumusețea sfințeniei. Nu sfințenia mea, ci Sfințenia Ta relevată mie în Domnul Isus Cristos. Amin.
A. W. Tozer – Umblarea mea zilnică

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.