Închinarea (12)

“Cum dorește un cerb izvoarele de apă, așa Te dorește sufletul meu pe Tine, Dumnezeule!” (Psalmul 42:1)
În fiecare zi, țelul meu este să-L ador pe Dumnezeu mai mult decât orice altceva. Această adorație trebuie să fie turnată la picioarele Lui. David a simțit acest lucru când fugea de regele Saul. În timp ce se ascundea undeva într-o peșteră, pe David l-a lovit dorul de casă. Atunci s-a întâmplat să spună în auzul unora dintre oștenii lui: “O, de-aș putea să beau din apa bună din vechea fântâna din Betleem.” Câțiva dintre soldații care i-au auzit spusele au pornit către fântâna cu pricina și, punându-și viața în pericol, au luat apă de acolo. Au adus-o înapoi și au pus-o înaintea lui David. Sunt convins că nu se așteptau la ceea ce a urmat. David a privit apa și apoi s-a uitat la bărbații care o aduseseră, iar în cele din urmă a zis: “Nu pot s-o beau. Asta v-a costat viața.” Apoi, într-un act de reverență cum numai el putea să facă, a turnat apa înaintea Domnului Dumnezeului său. La fel ca David, noi Îl admirăm pe Dumnezeu; Îl iubim pentru excelența Sa și dorim să ne turnăm la picioarele Sale cu o dragoste activă, plină de adorare și minunare. Dumnezeule drag, îmi trăiesc viața la picioarele Tale, în reverență. Acceptă-mi viața când o torn înaintea Ta. Tot ce-mi trebuie este în Tine; numai pe Tine Te vreau. În numele lui Isus mă rog. Amin.
A. W. Tozer – Umblarea mea zilnică

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.