Mereu ne/mulțumiți…

Când avem o mașină berlină ne gândim că ar fi mai bună una “gip” și uite așa conducem cu nemulțumire, cu frustrare și cu amărăciune ceva pentru care alții plâng în rugăciune. Când nu aveam mașină tânjeam după orice mașină abandonată din București. Mă gândeam că pot repara orice junghi de mașină și aș merge cu ea fericit. Dar vremurile acestea se uită repede.

Când ai două fete sau doi băieți ești nemulțumit că ai fi vrut o față și un băiat, uitând că alții nu pot face copii și că ar da orice să aibă măcar unul. Și uite așa îți crești copiii cu un strop de amărăciune în loc să ai doar bucurie.

Când ai o soție blondă o pui să se facă brunetă, dacă e minionă ai fi vrut mai înaltă, dacă e prea veselă ai fi vrut mai seriosă, dacă e mai plinuță ai fi vrut mai slabă sau invers. Îi pui gene și alte cele ca s-o faci cum visezi tu, dar uiți că nemulțumirea e o boală și asta nu se tratează cu “medicamente”, ci se extirpă cu totul. Pentru că fiind nemulțumiți ne sar ochii peste gard în curtea vecinului.

Dacă soțul tău e mai tăcut, mai blând și mai slăbuț te gândești dacă nu cumva era mai bun unul ca vecinul sau colegul, mai vorbăreț, mai iute chiar și la mânie și mai musculos și uite așa ai impresia că ai lângă tine “o legumă” și îl tratezi ca atare.

Când ai apartament ai fi vrut la casă, ar fi fost mai bine să ai gazon, loc de grătar și “șezlong” să stai la soare și uite așa te culci seară de seară nemulțumit, când milioane nu au patul lor.

Am citit într-un studiu făcut de medicii de la NASA cum că stresul provenit din nemulțumire trasformă grăsimile din corp în grăsimi nocive care se depun apoi pe vasele de sânge și care desprinzându-se pot ajunge la inimă și să o blocheze. Oare câți mor din cauza nemulțumirii în lumea asta largă? Am văzut bogați nemulțumiți și săraci mulțumiți, așadar fericirea stă în atitudine nu în posesiuni.

Alungă nemulțumirea pentru că aceasta îți blochează calea spre fericire. Când Biblia ne spune că lui Dumnezeu îi place să i se aducă ca jertfă mulțumirea, nu realizăm că de fapt Dumnezeu ne spune că nu-L încântă sacrificiile făcute cu o inimă nefericită și nemulțumitoare. Ce părinte ar fi fericit să-și vadă copilul chinuindu-se și fiind nefericit doar ca să îi ofere lui ceva. Un părinte trăiește până la ultima clipă pentru copiii săi, asta pentru că noi avem chipul lui Hristos în noi care S-a dat pe Sine pentru fiecare.

Așadar, fă totul cu mulțumire și fii mulțumit în toate!

Cu prețuire,
Toni Berbece

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.