• redactie@radioviatanoua.ro

O cană de răbdare

O cană de răbdare

(de Munteanu Gabriela)

Azi mi-am turnat o ceașcă de răbdare
Și am ieșit cu dânsa în grădină,
M-am așezat cu inima la soare,
Să –mi scald umilul suflet în lumină.

Și inima mi-a lăcrimat pe față
Cu roua sufletului meu tăcut,
Eu am sorbit răbdare pentru-o viață
Și-am plâns cu lacrimi care au durut…

Din cer eu am primit îmbrățișare,
Și cana cu răbdare s-a umplut,
Iar roua sufletului s-a uscat în soare,
Și am uitat durerea, ce-a durut…

Am picurat răbdare pe cărare,
Și florile pe dată mi-au zâmbit,
Vedeam pe Dumnezeu în fiecare,
Primeam răbdare-n cană, înmiit.

Spre cer eu am întins cănița cu răbdare,
Și păsările-n taină au băut,
În cântul lor am pus o rugăciune
Și tot ce-a fost durere a trecut…

Și-atunci eu mi-am privit cu drag cănița,
Și am știut că-i însăși viața mea,
Știam că-n fundul cănii stau voința,
Puterea, rugăciunea, dragostea…

Din pragul casei m-a strigat iubirea,
Care plutea-ntre mine și-Absolut…
Am dus cu drag răbdarea mea în casă,
Iar casa de lumină s-a umplut.

Corneliu Nita

Leave your message

Loading...
Facebook Messenger for Wordpress
%d bloggers like this: