Rugăciunea – revizia tehnică a minții

Omul nu poate trăi fără rugăciune, cu toții ne rugăm, stă în natura noastră să ne spunem of-ul, planurile, frământările. Când nu o facem e ca și cum am merge cu o mașină fără amortizoare și plină de bagaje pe un drum pietruit. Simțim toate gropile și ne cad toate bagajele în cap.

Un misionar spunea că a crezut că rugăciunea e pe primul loc, iar învățătura pe locul doi, dar a realizat că rugăciunea e pe locul unu, doi și trei, iar învățătura e pe patru. Altcineva spunea că are prea multă treabă de făcut pentru a nu se ruga întâi.

Am vorbit ieri cam o ora cu un ateu francez și singurele argumente în favoarea existenței lui Dumnezeu care l-au convins au fost rugăciunile ascultate. O oră i-am povestit despre cum Dumnezeu mi-a răspuns rugăciunilor încă din copilărie.

Prima rugăciune ascultată este ca un strigat într-o peșteră care te așteptai să fie goală, dar când tu spui “Salut!”, din interior nu-ți răspunde un ecou, ci altcineva cu o voce așa de caldă care nu-ți pătrunde doar în urechi, ci ajunge până în străfundul inimii tale. “Peștera” aceea rece, ceea ce era necunoscut și enigmatic la început, devine casa ta cea mai călduroasă, refugiul, locul refacerii, locul întâlnirii cu Sensul.

Cea mai tare rugăciune ascultată despre care am auzit în ultima vreme a fost rugăciunea unei fete musulmane care în luna ramadamului a vorbit cu Dummezeu și i-a zis că e confuză, că nu știe care este adevărul și dacă chiar există să-i trimită pe cineva care să-i vorbească despre adevărata credință. La scurt timp a întâlnit o persoană care a condus-o spre Hristos. Dumnezeu a ascultat-o și i-a trimis pe cineva.

Te-ai rugat azi?

Tony Berbece

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.